PREZENTARE

Școala Gimnazială Nr. 66 dispune de 19 săli de clasă, ce conțin dotări de ultimă generație, precum videoproiector, tablă magnetică, internet wireless, calculator și cameră web, iar elevii au dulăpioare personale aflate în fiecare clasă. De asemenea, deține 6 laboratoare: Fonic, Chimie, Informatică, Fizică, Biologie (dotat cu tablă interactivă), Geografie (dotat cu tablă interactivă), un teren de sport modular, pavoazat cu suprafață sintetică, două săli de sport dotate cu materialele necesare, un cabinet medical și un cabinet stomatologic, ambele cu personal de specialitate (medic și asistent), și un cabinet psihologic.

În perioada 2018-2019 au fost modernizate șapte săli de clasă cu materiale de finisaj și dotări de mobilier, cinci dintre ele fiind dotate cu tablă interactivă și două grupuri sanitare destinate elevilor. Tot în această perioadă a fost recondiționată și terasa unității școlare.

Unitatea de învățământ dispune de sistem de supraveghere video, atât interior, cât și exterior, de sistem de sonorizare (cu muzică ambientală pe durata pauzelor), de sistem antiincendiu, antiefracție, existând patru ieșiri de urgență. Paza școlii este asigurată de o firmă de pază cu program de 12 ore.

În unitatea de învățământ există materiale necesare combaterii îmbolnăvirii cu SARS-COV2.

SCURT ISTORIC

Școala Gimnazială Nr. 66 funcționează în clădirea actuală din septembrie 1974, moment de finalizare a lucrărilor construcției.

Înaintea acestei date a existat Școala Nr. 59, situată în cartierul Ostrov, peninsulă aflată pe lacul Fundeni. Școala actuală este plasată în partea de sud-est a Capitalei, pe strada Logofăt Dan, nr. 1, stradă care face legătura între Șos. Pantelimon și Șos. Vergului, ceea ce o încadrează în cartierul Pantelimon, aproape de ieșirea din București spre Lehliu, Drumul Național 3. Denumirile străzilor din zonă (Logofăt Dan, Marcu Armașu) au semnificații istorice.

Cartierul Pantelimon, unde se află Școala Gimnazială Nr. 66, este populat, instituția fiind înconjurată de blocuri înalte, construite în ”epoca de aur”. Construcția este în formă de U, cu două etaje, așa cum erau construite toate școlile în acea vreme. Populația era până în anii 1990 preponderent muncitorească, în zonă aflându-se coloșii industriali: Granitul, Uzinele 23 August, Republica, Mașini Unelte. Aici existau familii cu mulți copii.

Din aceste considerente, numărul elevilor școlii era de ordinul miilor. Existau clase paralele până la litera J (cam 10 clase pe nivel), fiecare cu 40-42 elevi, astfel că se învăța în trei schimburi, iar numărul cadrelor didactice trecea de 100. Cu timpul, numărul elevilor a scăzut, ajungând la trei clase pe nivel, fiecare cu 30 de elevi și, implicit, și numărul cadrelor didactice s-a redus, impunându-se restrângeri de activitate.

Străzile aferente Școlii Gimnaziale Nr. 66, care formează circumscripția școlară, sunt în număr de opt, aflate între Șos. Pantelimon, nr. 350-362 (până la Spitalul Sf. Pantelimon), Șos. Vergului, parcul Morarilor, Unitatea de pompieri. Activitățile cadrelor didactice și ale elevilor au fost diferite de-a lungul timpului: activități pionierești, colectări de sticle, borcane, maculatură, participări la concursuri și olimpiade, cu rezultate importante, dar și participări la festivaluri gen ”Cântarea României”.

În perioada 2008-2010 școala a fost reabilitată prin programul B.E.I. și până în prezent au fost făcute diferite modernizări.

CÂTEVA REPERE :

1.UN REPER – BISERICA MĂRCUŢA

Vechea mănăstire Mărcuța este situată în partea de est a orașului București pe malul sudic al râului Colentina. A fost zidită în anul 1589 de Dan, mare logofăt în timpul domnitorului Mihnea-Turcitul, pe un teren aflat în apropierea unui izvor tămăduitor apărut în apropierea malului râului Colentina.

Biserica MARCUŢA, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavril, este un monument reprezentativ pentru arhitectura secolului al XVI-lea. Deși este unul dintre vechile lăcașuri de cult ale orașului București s-a păstrat într-o formă apropiată de cea inițială și este inclusă într-un ansamblu unitar din care fac parte clopotnița, porțile de intrare ridicate mai târziu, la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Numele de MARCUŢA este dat, în timp, de la strănepoata lui Dan, mare logofăt și fiica lui Marcu Armaşu, cu numele de Visana, dar cunoscută, după numele tatălui Marcu, ca Mărcuța. Această femeie credincioasă găsește mănăstirea în sărăcie şi nu o poate chivernisi. Cu ajutorul Mitropoliei o repară şi măreşte numărul de chilii. În timp, după alte mai multe stricăciuni, biserica a fost reparată, îmbogăţită cu alte construcţii, împodobită cu picturi şi odoare. A funcţionat ca lazaret în perioada epidemiei de ciuma din 1813, iar între anii 1829 şi 1924 a fost sediul unui spital de boli nervoase. Aici şi-a găsit sfârşitul pământean, dar intrarea în nemurire, poetul Mihai Eminescu.

2. PANTELIMON – COMPLEXUL TURISTIC „LEBĂDA”

Un alt reper al cartierului Pantelimon, în care se află Şcoala Gimnazială nr. 66, este Complexul turistic „Lebăda”. Înainte de a ajunge în oraşul Pantelimon, şoseaua traversează cursul râului Colentina pe a cărui vale s-au creat lacurile de agrement Pantelimon I şi Pantelimon II.

Pe o insulă înconjurată de apele lacului Pantelimon II, situat într-un cadru natural de excepţie şi izolat de forfota oraşului, se vede o clădire parcă ferită de ochii lumii. Clădirea a fost înălţată de domnitorul Grigore II Ghica (1733-1735), (1748-1752) ca palat pentru familia sa. Cu trecerea anilor, aici a fost instalat un spital de ciumaţi, pe timpul domniei lui Caragea Vodă, apoi a funcţionat un „spital de incurabili”, în care avea să se stingă din viaţă, la 20 august 1872, scriitorul D. Bolintineanu. În 1897, doctorul Gheorghe Marinescu a fost numit medic la acest spital unde a creat prima clinică de neurologie din ţară. În anii 1970-1980, clădirea a găzduit un sanatoriu TBC, iar în prezent aici este un frumos şi elegant hotel de 4 stele, pentru oameni de afaceri, cunoscut sub numele de Hotelul „Lebăda”.

În vecinătatea palatului se găseşte biserica Ghiculeştilor – numită şi Pantelimon – ctitorie a domnitorului Grigore II Ghica. Construcţia a fost începută spre sfârşitul primei domnii a acestuia, în 1735, fiind terminată abia în 1750. În pronaosul bisericii se află un monument funerar executat în marmură de Carrara şi care marchează locul unde este înmormântat domnitorul Alexandru Ghica (1834-1842). Dincolo de biserica Ghiculeştilor se întinde pădurea Pantelimon cuprinzând stejari, precum şi o plantaţie de pini. 

3. UN ALT REPER AL CARTIERULUI PANTELIMON

Spitalul Clinic de Urgenţă Sfântul Pantelimon este un spital din Bucureşti, situat în sectorul 2 al municipiului. Spitalul a fost construit între anii 1970-1972 şi a fost dat în folosinţă în august 1972, sub numele de Spitalul « 23 August ».

Alături de spital a fost concomitent dată în folosinţă şi Policlinica „23 August”. Încă de la înfinţarea sa, spitalul a reprezentat prin secţiile sale clinice o bază puternică de învăţământ pentru studenţii în medicină şi viitorii medici şi asistenţi medicali.

În 1991 spitalul devine Spitalul Clinic „Sf. Pantelimon” iar în 1993 odată cu schimbarea structurii sistemului de urgenţă a Municipiului Bucureşti, spitalul se transformă în Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Pantelimon”, unul din cele 5 spitale de urgenţă pentru adulţi din Bucureşti. Cu transformarea spitalului în spital de urgenţă şi structura sa se schimbă, astfel încât clinica de pediatrie este transferată la spitalul Victor Gomoiu şi apar noi secţii, clinici, compartimente şi departamente care sunt necesare activităţii de urgenţă: clinica de ortopedie şi traumatologie, clinica de neurochirurgie, secţia de cardiologie, compartimentul de chirurgie plastică şi reparatorie, compartimentul de chirugie vasculară, departamentul de urgenţă.

Odată cu transformarea spitalului are loc şi schimbarea Policlinicii „Sf.Pantelimon” care s-a modernizat în timp, astfel că în 1995 s-au desprins din ea cabinete de medicină generală, iar în 1999, o dată cu transformarea ei în Ambulatoriul Spitalului de Urgenţă „Sf. Pantelimon” îşi desfăşoară activitatea cabinete de medicină internă şi cardiologie, chirurgie generală, gastroenterologie, ortopedie traumatologie, oftalmologie, ORL şi altele.

4. SPITALUL CLINIC- Nicolae Malaxa

• În 1963 se construieşte Policlinica Raională gr. II în Şos. Vergului.
• În 1968 se fac reparatii capitale şi amenajări, se extinde clădirea.
• În 1991 Spitalul Industrial « 23 August » devine Spitalul « Nicolae Malaxa ».
• În 1991, 29 mai – începe să funcţionare centrul de Ortodonţie şi Implantologie.
• În 1992 devine Spitalul Clinic Nicolae Malaxa.
• În 1992 se modifică structuctura spitalului: Secţia I, Secţia II, Secţia Clinică Diabet, Secţia Clinică Alergologie.
• În 1999- 2000 se înfiinţează compartimentul de Parotondologie – unitate clinic universitară.
• În 2001 se înfiinţează compartimentul Clinica de Chirurgie Maxilo – Facială