Școala gimnazială nr.39, situată pe Șoseaua Colentina, în imediata apropiere a râului cu același nume, înainte de intersecția cu Șoseaua Fundeni, Școala Gimnazială Nr. 39 are o istorie care coincide în mare măsura cu istoria învățământului românesc în limba română.

Inițial a fost o școală sătească, începând cu anul 1838, iar în anul 1868 a funcționat ca școală comunală de model, ca apoi să funcționeze ca școală de oraș. În anul 1950 orașul Colentina este încorporat în Municipiul București. Fosta școală Colentina va primi la 1 septembrie 1954 numele de Școală de 7 ani, numită Școala Nr. 39.

Școala Gimnazială Nr. 39 a funcționat ca unitate de învățământ primar și gimnazial, în care numărul elevilor a fost într-o continuă creștere: 1952-1953- 694 elevi, până astăzi, 2017-2018, când înregistrează 1561 de elevi.

Întreaga activitate desfășurată în Școala Gimnazială nr. 39 are la bază valori fundamentale: democrația, patriotismul, creativitatea, egalitatea de șanse, încrederea, misiunea școlii fiind aceea de a fi deschisă pentru toţi copiii, indiferent de etnie, religie şi sex pentru a se simţi competenți în a deţine şi utiliza informaţia, deschisi spre schimbare şi spre învăţarea şi respectarea valorilor unei societăţi democratice. Oferim şanse egale de dezvoltare armonioasă, de formare profesională, de parteneriat pentru educaţia estetică şi de cultură generală a copiilor.

Misiunea şcolii noastre derivă totodată şi din nevoile de educaţie identificate prin prisma integrării europene a României.

Şcoala, ca şi comunitate, caută să satisfacă nevoia fiecărui elev de a se simţi competent, legat de alţii şi autonom, de a se simţi competent în a deţine şi utiliza informaţia, deschis spre schimbare şi spre învăţarea şi respectarea valorilor unei societăţi democratice.

Această misiune este asumată de toți angajații școlii, care colaborează pentru a oferi o educație de înaltă calitate elevilor.

SCURT ISTORIC

Situată pe Șoseaua Colentina, în imediata apropiere a râului cu același nume, înainte de intersecția cu Șoseaua Fundeni, Școala cu clasele I-VIII nr. 39 are o istorie care coincide, în mare masură, cu istoria învățământului românesc în limba română.

Ideea unui învăţământ public şi general s-a născut la noi în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Interesul pentru şcolile orăşeneşti în Ţara Românească şi în Moldova a apărut odată cu Regulamentele organice (1831-1832) ce prevedeau: ”Să se înfiinţeze şcoala începătoare pentru ambele sexe de prin capitalele de judeţe”. Cu acest prilej se înfiinţează şi o instituţie care să se îngrijească de deschiderea şcolilor în oraşele reşedinţă de judeţ – ”Eforia şcoalelor”, condusă până în 1848 de Petrache Poenaru (1799-1875).

”Începând cu anul 1838, cântăreţii de pe lângă bisericile din sate au dreptul de a primi, pe tot anul, din magazia de rezervă a statului, câte două chile de bucate şi câte doi lei pe an de fiecare enoriaş sătean, cu îndatorirea d-a învăţa copiii satului carte şi cântări.”  Primele şcoli săteşti funcţionau numai iarna, spre a da posibilitatea copiilor ca, în restul timpului, să-şi ajute părinţii la lucrarea câmpului. Reforma învăţământului din 1864 instituia instrucţiunea obligatorie pentru toţi copiii de ambele sexe, între 8 şi 12 ani. Ulterior, pe baza Legii asupra instrucţiunii din 5 dec. 1864, din nevoia îmbunătăţirii şcolilor primare rurale, s-a hotărât înfiinţarea unor şcoli superioare denumite şcoale comunale rurale de model.

Şcoala Generală Nr. 39 din Bucureşti a funcţionat iniţial ca şcoală sătească (anul înfiinţării – 1838), iar din anul 1868 ca şcoală comunală de model. Trebuie menţionat că, în perioada 1848-1857 şcoala nu a funcţionat, în acest timp deteriorându-se şi localul. Amintim doar faptul că, la 20 de ani de la începuturile învățământului românesc, aici în Colentina, lua ființă o școală care avea să parcurgă drumul greu de la chinurile nașterii până la așezarea temeliilor solide ale învățămîntului modern – racordat la tehnologiile actuale. Afirmația poate părea hazardată, dacă nu chiar fară acoperire, numai că cifrele pe care le vom produce, cu glasul la rece, sperăm să fie convingatoare:

• 694 elevi în anul școlar 1952-1953;
• 51 de clase și 1548 de elevi în anul școlar 1968 (cand s-a sărbătorit împlinirea a 130 de ani de la înființare);
• 1649 elevi în anul școlar 1976-1977, anul premergator cutremurului;
• Numărul elevilor a fost în continuă creștere până în anul școlar 1989 -1990, când s-a cifrat la 2940 elevi;

Creșterea continuă a numărului de elevi și de clase s-a datorat, în primul rând, calității corpului profesoral. Profesorii și învățătorii de înaltă pregătire profesională și cu ținută morală ireproșabilă au contribuit la creșterea prestigiului școlii. Personalitatea școlii s-a conturat treptat, mai ales prin performanța elevilor.

De-a lungul anilor, Școala 39 a furnizat inteligența tuturor liceelor de prestigiu din Capitală. Astfel. „bătrâna doamnă din Colentina” și-a creat o veritabilă aură, impunându-se ca una dintre cele mai solide instituții de învățământ.

VIZIUNE

Scoala Gimnaziala Nr.39 promoveaza un invatamant orientat pe valori, creativitate, capacitati cognitive, prin incurajarea unei relatii democratice profesor-elev-parinte $i prin aplicarea muncii in echipa, abordand o comunicare inter/ intrainstitutionala permanenta in vederea facilitarii dezvoltarii individuale a fiecarui elev, beneficiar al sistemului educational.

MOTTO

,, NICI UN LUCRU IMPORTANT NU POATE FI REALIZAT FARA PASIUNE ȘI DARUIRE ! ” – G.W.F. Hegel