Despre noi

Meşteşugarii şi comercianţii din cetăţile medievale aveau nevoie de scutul protector al oştenilor pricepuţi în arta războiului. Între aceştia, oştenii maghiari şi-au făcut prezenţa în burgurile Moldovei şi Ţării Româneşti încă din secolul al XV-lea.

Peste vreme, meleagurile bucureştene le deveniseră loc de refugiu, în perioadele de restrişte.

Un alt exod al maghiarilor spre Bucureşti s-a produs în timpul Revoluţiei din 1848-1849, continuat cu al treilea aflux din perioada interbelică.

Prin prezenţa lor seculară, maghiarii reuşesc să se remarce în viaţa social-politică a Capitalei României, păstrându-şi obiceiurile, limba şi credinţa în Dumnezeu, indiferent de rit: evanghelic, catolic sau calvin.

Cei ce i-au cunoscut îndeaproape, afirmă că au o capacitate de adaptare ieşită din comun, că îi simpatizează pe cei harnici, că îşi triesc viaţa la maximum de intensitate şi îi dispreţuiesc pe profitori.