Despre noi

Mărturii despre Vatra Luminoasă datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui următor, ca proiect unamitar-educațional al Reginei Elisabeta a României. Inteligentă, sensibilă, înflăcărat în marea ei dragoste pentru frumos, Regina-poetă, cunoscută sub pseudonimul Carmen Sylva, a jucat un rol hotărâtor în dezvoltarea literară şi artistică a României moderne.

Încă din 1898, ea elaborează un plan pentru ajutorarea tuturor orbilor din ţară. Acesta constă în crearea unui aşezământ în care copii şi adulţi să învețe să scrie şi să citească, să deprindă o meserie şi să poată fi găzduiţi. În acest scop, Casa Regală achiziţionează în 1901, de la proprietăreasa Mărcuța Matache, o suprafață de peste 26 de hectare de teren, la marginea de est a Bucureştiului, pe strada Mărcuța între vii, nr. 20. Aici urma să fie construit ansamblul presupus de proiectul reginei. Ea nu aşteaptă însă acest moment pentru şcoala primară destinată copiilor fără vedere, ci determină înfiinţarea ei în incinta Orfelinatului din Focşani, la 30 septembrie 1901. Era vorba de o singură clasă din cinci elevi, avîndu-l ca dascăl pentru toate disciplinele pe profesorul nevăzător loan Vasile Tassu (1878-1951), fiul unui cunoscut junimist şi director al Curtii de Conturi din Iaşi. La sfârşitul primului trimestru, ministrul educaţiei Spiru Haret a vizitat şcoala, decizând o bursă de perfectionare de un an de zile pentru profesorul Tassu la Paris. În 1904, scoala a fost mutată în Bucureşti, la adresa provizorie din bulevardul Carol nr. 31.

La initiativa reginei, la întâi august 1906 s-a constituit «Societatea Orbilor Vatra Luminoasă care a patronat înfiinţarea Azilului cu acelaşi nume şi a Școlii primare Regina Elisabeta». Modelul l-a reprezentat Institutul de Orbi de la Neuwied, aşezare aflată în Germania pe domeniile vechii familiii de Wied din care provenea Elisabeta. Prin „Vatra Luminoasă”, poeta Carmen Sylva nu a tradus, ci a transfigurat superior în limba română sintagma anglofonā „Lighthouse”, denumire obişnuită în Imperiul Britanic şi în America dată instituţiilor pentru orbi, spre a indica o „casă a luminii” ori un „far” călăuzitor în destinul omului. Valorificând bogăţia de sensuri a cuvântului „vatră”, regina a coborât ancora spre lumina inefabilă din adâncuri.

Între 1908-1909, au fost ridicate primele corpuri de clădire ale aşezământului. Regina visa la un veritabil << orăşel » al orbilor. Ea declara: «Vreau să pun bazele unei colonii pentru orbi în care să trăiască la un loc cu familiile lor nevăzători si văzători>>.

Pentru a-şi pune în aplicare proiectul, ea a făcut apel la toate personalităţile publice din ţară şi chiar la preşedintele american Theodore Roosevelt. Ea însăşi şi-a donat jumătate din venitul anual de 82.000 franci şi renta de 10.000 franci primită de la fratele său. Regina a redactat „Statutul de connducere şi administrare a azilului”, în care se stipula că noul aşezământ este «pus sub privegherea Direcțiunei Generale a Serviciului Sanitar şi are drept obiect îngrijirea culturală şi profesională (…), o colonie unde orbii pun în practică cele învățate; unde sunt feriţi de trândăvie, de orice pericol de imoralitate, de orice lipsuri, mizerie, cât timp trăiesc, pentru a găsi o fericire modestä».

A urmat deschiderea şcolii având clase de câte 6 elevi. Orbii de până la 40 de ani învățau scris-cititul Braille şi muzica, iar alţi adulți lucrau in ateliere de împletituri (scaune, funii, coşuri) sub deviza:

«Roagă-te şi lucrează>>.

În 1909, conform dorinței perechii regale, lăcaşul trece sub ocrotirea statului sub denumirea „Azilul de orbi Vatra Luminoasă”. Obiectiv cu un puternic impact social, Aşezământul a ajuns să dea numele străzii pe care era situat, drept care, din 1920, Märcuţa între Vii a devenit Vatra Luminoasă. Numele avea să se extindă curând asupra întregului cartier, făcând ca Bucureştiul să fie singura capitală europeană în care o întreagă zonă a sa e denumită după o instituţie a nevăzătorilor. Scoala a continuat să existe şi după 1916 când generoasa Regină s-a stins din viaţa. După al doilea război mondial, unitatea a fost subordonată Ministerului Sănătății, apoi celui al Muncii. În 1949 a fost înfiinţat Grupul Şcolar Profesional nr. 5, destinat nevăzătorilor şi slabvăzătorilor de toate vârstele, cu pregătirea în meserii precum confectionarea ambalajelor din carton, a periilor şi a măturilor, dar şi cu un curs profesional postgimnazial de doi ani de pregătire în domeniul masajului medical, bazat pe o selecţie riguroasă a elevilor. Ulterior, s-au adăugat secţiilor de învăţământ din şcoală cursul postliceal de balneofizioterapie de doi ani, liceul horticol şi liceul de prelucrare a lemnului pentru ambliopi (slabvăzători). Începând din 1973, s-a înfiinţat liceul sanitar, iar în 1978, asemenea tuturor şcolilor postliceale din ţară, cea de la Vatra Luminoasă a fost desfiinţată. Ea a fost reinstituită cu un curs de doi ani în septembrie 1990, trecând la o durată de trei ani odată cu celelalte cursuri similare din România. În condiţiile privatizării proprietăţilor agrare şi a celor industriale sau meşteşugăreşti, s a renunţat la pregătirea prin liceul horticol şi cel de prelucrare a lemnului pentru slabvăzători.

În prezent tinerii cu deficienţă de vedere urmează aici cursuri liceale:

-filieră teoretică și tehnologică

-cursuri postliceale cu calificare în balneofiziokinetoterapie şi recuperare.

-cursuri profesionale cu calificare în prelucrarea lemnului

Ca formă de recunoaştere şi apreciere profesională, ştiinţifică şi culturală, mereu competitivă şi performantă, Ministerul Educaţiei și Cercetării prin Ordinul Nr. 5549/06.11.2006 hotărăşte schimbarea denumirii unităţii din Centrul Scolar nr. 1 în Centrul Școlar Regina Elisabeta”, marcând astfel un secol de la înfiinţarea Societăţii Vatra Luminoasă.

În anul 2012 Centrul Scolar Regina Elisabeta” devine Liceul Tehnologic Special „Regina Elisabeta”

Pentru a-şi pune în aplicare proiectul Regina a făcut apel la toate personalităţile publice din ţară şi chiar la preşedintele american Roosvelt. Ea însăşi şi-a donat jumătate din venitul anual de 82.000 franci şi renta de 10.000 franci primită de la fratele său.

În 1906 s-a constituit «Societatea Orbilor Vatra Luminoasă» şi, după modelul Institutului de Orbi de la Neuwied, a luat fiinţă «Azilul Orbilor Regina Elisabeta».

La 1 august 1906 Regina a redactat statutul pentru conducerea şi administrarea azilului «pus sub privegherea Direcţiunei Generale a Serviciului Sanitar şi are drept obiect îngrijirea culturală şi profesională a orbilor» (statut) «o colonie unde orbii pun în practică cele învăţate; unde sunt feriţi de trândăvie, de orice pericol de imoralitate, de orice lipsuri,, mizerie, cat timp trăiesc, pentru a găsi o fericire modestă»( statut)

A urmat deschiderea unei şcoli pentru orbi având clase de câte 6 elevi, după indicaţiile Reginei. Orbii de până la 40 de ani învăţau scris-cititul Braille şi muzica, iar adulţii lucrau in ateliere de împletituri (scaune, funii, coşuri) sub deviza:

«Roagă-te şi lucrează».

In 1908 se pune temelia actualului local.Modelul coloniei l-a reprezentat Institutul de orbi de la Neuwied pe care Regina il vizitase de multe ori. În 1909, conform dorinței perechii regale, lacasul trece sub ocrotirea statului sub denumirea “Azilul de orbi Regina Elisabeta”

Şcoala a continuat să existe şi după 1916 când generoasa Regină s-a stins din viaţă. Ea a fost subordonată mai târziu Ministerului Educaţiei, iar atelierele aparţineau Cooperaţiei Meşteşugăreşti. În clădirea ridicată de Regina Elisabeta, astăzi Centrul Şcolar Nr.1, au funcţionat: Şcoala profesională (1949), Liceu horticol (1965), Şcoala postliceală de masaj (1970-1974), Liceu de prelucrare a lemnului (1974). În prezent tinerii cu deficienţă de vedere urmează cursurile Liceului teoretic,liceului tehnologic, precum şi ale Şcolii postliceale cu calificarea balneofiziokinetotereapie si recuperare .

Ca forma de recunoaştere si apreciere profesionala, ştiinţifica si culturala, mereu competitiva si performanta M.E.C. prin Ordinul Nr. 5549/06.11.2006, hotărăşte schimbarea denumirii unităţii din Centrul Scolar nr. 1 in Centrul Scolar „Regina Elisabeta”.

În anul 2012 Centrul scolar „Regina Elisabeta” devine Liceul Tehnologic Special “Regina Elisabeta”.